Vom reveni cu mai multe postari in momentul in care ni se va acorda  "timp liber in excces" :D

spune ce simti pana nu e prea tarziu

"Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră."   Voi ce părere aveţi ? Argumentaţi ! 

Scheletronul cel glumeţ !

Dansul pinguinului in varianta perversa !

Selena Gomez pe post de rapperiţă

                                              O dragoste adevarata 


(Intamplare povestita de o doamna...)




Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie.
Îl intreb cât de urgentă este  întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?

Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.

     Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Morala: Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Doresc a vă prezenta următoarea istorisire( care mi-a atras  atenţia in timpul  zilelelor  in care  am navigat pe Internet…) pentru a trage concluzia asupra ceea ce se întâmplă intre filozofie si D-zeu.... Nu pot garanta că următoarea povestioară e adevărată deoarece nu sunt eu autorul/ nu am participat/nu am fost prezenta, dar vă urez LECTURĂ PLĂCUTĂ!...

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie:

-Sa va explic car e conflictul intre stiinta si religie...

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

-Esti crestin,nu-i asa, fiule?

-Da,dle, spune studentul.

-Deci crezi in D-zeu?

-Cu siguranta.

-D-zeu e bun?

-Desigur, D-zeu e bun.

-E D-zeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

-Da.

-Tu esti bun sau rau?

-Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.Aha!Biblia! Se gandeste putin.

-Uite o problema pentru tine.Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca.Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti?Ai incerca?

-Da,dle. As incerca.

-Deci esti bun.

-N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta?Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.Majoritatea am vrea daca am putea.Dar D-zeu nu...

Studentul nu raspunde asa ca profesorul continua.

-El nu ajuta, nu-i asa?Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece.Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

-Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

-Hai sa o luam de la capat,tinere.D-zeu e bun?

-Pai...da,spune studentul.

-Satana e bun?

Stundetul nu ezita la aceasta intrebare.

-„NU”

-De unde vine Satana?

Studentul ezita...

-De la D-zeu.

-Corect.D-zeu l-a creat pe Satana,nu-i asa?Zi-mi, fiule,exista rau pe lume?

-Da,dle.

-Raul e peste tot,nu-i asa?Si D-zeu a creat totul pe lume asta, corect?

-Da.

-Deci cine a creat raul?

...Profesorul a continuat:

-Daca D-zeu a creat totul , atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem,atunci D-zeu e rau.

Din nou studentul nu raspunde...

-Exista pe lume boli?Imoralitate?Ura?Uratenie?Toate aceste lucruri groaznice,exista?

Studentul se foieste jenat...

-Da.

-Deci cine l-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde,asa ca profesorul repeta intrebarea:

-Cine le-a creat?

Niciun raspuns.Deodata profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei.Studentii sunt uimiti

-Spune-mi...,(continua el adresandu-se altui student)...

-Crezi in D-zeu, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos:

-Da,dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit

-Stiinta spune ca ai cinci simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe D-zeu?

-Nu,dle.Nu l-am vazut.

-Atunci spune-ne daca l-ai auzi vreodata pe Dumnezeul tau?

-Nu,dle,nu l-am auzit.

-L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui D-zeu?

-Nu,dle, ma tem ca nu.

-Si totusi crezi in el?

-Da.

-Conform regulilor empirice,testabile,demonstrabile,stiinta spune ca D-zeul tau nu exista.Ce spui de asta,fiule?

-Nimic,spuse studentul. Eu am doar credinta mea.

-Da, credinta, repeta profesorul.Asta  e problema pe care stiinta o are cu D-zeu.Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pentru o clipa, dupa care, pune si el o intrebare:

-Dle  profesor,exista caldura?

-Da.

-Si exista frig?

-DA,fiule, exista si frig.

-Nu,dle,nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student,vizibil interesat.Clasa devine brusc foarte tacuta...

Studentul incepe sa explice.

-Poate exista multa caldura,mai multa caldura,super-caldura,mega-caldura,caldura nelimitata,caldurica sau deloc caldura,dar nu avem nimic numit”frig”.Puteam ajunge pana la 458 de grade sub zero,ceea ce nu inseamna caldura,dar nu puteam merge mai departe.Nu exista frig-daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade.Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie si caldura e ceea care face un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.Zero absolut(-458  F) inseamna doar,absenta totala a caldurii!

Vedeti,dle profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.Nu puteam masura frigul.Nu avem unitati de masura pentru frig.Caldura poate fi masurata in unitati termice,deoarece caldura este energie.Frigul nu este opusul caldurii,dle profesor, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere.Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-Dar intunericul,profesore? Exista intunericul?

-Da, raspunde profesorul fara ezitare.Ce e noaptea daca nu  intuneric?

-Din nou raspuns gresit,dle profesor.Intunericul nu este „ceva” este absenta a „ceva”.Poate exista lumina scazuta,lumina normala,lumina stralucitoare,lumina interminenta,dar daca nu exista lumina constanta,atunci nu exista nimic,iar acest nimic il numim intuneric.

Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant.In realitate intunericul nu exista.Daca ar exista ,am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat,l-am masura cu unitati de masura,nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.Se pare ca acesta va fi un semestru bun.

-Ce vrei sa demonstrezi,tinere?

-Dle profesor,vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta,profesorul nu-si poate ascunde surpriza:

-Gresita? Poti explica in ce fel?

-Lucrati cu premisa dualitatii(explica studentul)...Sustineti ca exista viata si  apoi ca  exista moarte,un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.Considerati conceptul de Dumnezeu ceva finit,ceva ce putem masura.Dle,stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand.Foloseste electricitatea si magnetismul,dar NIMENI  nu a vazut sau nu  a inteles pe deplin vreuna din acestea doua.Sa consideri ca moartea este opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii,ci doar absenta ei.Acum,spuneti-mi,dle profesor,le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

-Daca te referi la procesul evolutiei naturale,tinere,da,evident ca da.

-Ati vazut vreodata evolutia cu proprii ochi,dle profesor?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind,cand isi da seama incotro se indreapta argumetul.Un semestru foarte bun,intr-adevar...

-Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are lov,dvs predati studentilor ceea ce credeti,nu?Atunci, ce sunteti,om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura.Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

-Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student,permiteti-mi sa va dau un exemplu,ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa...

-E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?Clasa izbucneste in ras.E cineva care a „auzit” creierul profesorului,l-a simtit,l-a atins sau l-a mirosit?Nimeni nu pare sa fi facut asta.Deci,conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil,stiinta spune-cu tot respectul,dle-ca nu aveti creier.Daca stiinta spune ca nu aveti creier,cum sa avem incredere in cursurile dvs,dle profesor?

Acum clasa e confundata in tacere.Profesorul se holbeaza la student,cu o fata impenetrabila.

In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie,batranul raspunde:

-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu...

-Deci,acceptati ca exista credinta si, de fapt,credinta exista impreuna cu viata ,continua studentul.Acum,dle,exista raul?

Acum, mai nesigur,profesorul raspunde :

-Sigur ca exista.Il vedem zilnic.Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om.Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec in lume.Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta,studentul a replicat :

-Raul nu exista,dle,sau cel putin nu exista ca lucru in sine .Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu.E ca si intunericul si frigul,un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu.Nu D-zeu a creat raul.Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu.Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant...

...P.S : studentul se numea ALBERT EINSTEIN...

                          Sursa: www.phantoms.ro